Noutăţi


Prima conferinţă din programul "Mitologii urbane. Oraşul şi literatura", iniţiat de Uniunea Scriitorilor din România, dedicată Celor două Mântulese, pe 29 ianuarie, la Sala Oglinzilor.

Dan C. Mihăilescu despre Mântulese

Andreea Răsuceanu face un lucru foarte bun: pune la un loc elemente de statistică sociologică, de antropologie şi arhitectură, deci de ştiinţă propriu-zisă, merge in arhive, aspiră de la arhive trecutul străzii, trecutul bisericii, compozitia etnică (...) deci ia multe date arhivistice pe care le pune în foaie (...) şi , de cealaltă parte, ne infuzează nuvela lui Eliade, care dă partea de aburos metafizic din medievalitatea bucureşteană. (Omul care aduce cartea, 12 ianuarie 2010)

Un film despre interbelicul românesc s-ar putea face şi după acest debut, al Andreei Răsuceanu (...) Eu cred că cele două Mântulese sunt cea evreiască şi cea armenească, este o interpretare, dacă nu sunt cele două boieroaice, care erau din familia Manta; nici acum nu ştim cine este importantă: nevasta lui Manta sau sora acestuia. (Inapoi la argument, 28 ianuarie 2010)

Doctoratul Mântuleselor

Pe 21 decembrie 2009, într-una dintre cele mai troienite zile de iarnă pe care le-a văzut Bucureştiul, Mântulesele au trecut prin ultima probă de foc a doctoratului. Susţinerea a adunat doi profesori care au străbătut ţara ca să ajungă dis-de- dimineaţă la prezentarea lucrării "Mahalaua Mântulesei - drumul către modernitate" - dl. prof. Andrei Bodiu, de la Universitatea "Transilvania" din Braşov, şi dl. prof. Ştefan Afloroaei, de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi. Alături ne-a mai fost şi dl. prof. Alin Ciupală, de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Coordonator, dl. prof. Sorin Alexandrescu, cel care a asistat la naşterea poveştii Mântuleselor, dar şi la conturarea hărţii semnelor eliadeşti, fără a cărui îndrumare nu ar fi existat nici lucrarea de doctorat, nici cartea Mântuleselor.

Sorin Alexandrescu:

"Aceeaşi tehnică de îmbinare a unei precise analize de documente istorice cu un comentar imaginativ şi sensibil o ajută să scoată la lumină tot felul de alte „istorii” din epocă, care de care mai seducătoare, ale pitarului Petrescu, ale popei Herea, sau ale unei case care nu s-a construit, ori conflicte de moştenire mai recente. Frapant este faptul că acestea toate ar fi putut deveni surse ale unor povestiri de tip eliadesc, mai mult încă, ele par „fabricate” parcă de un povestitor ca Fărâmă, deşi Mircea Eliade în mod evident nu le-a cunoscut niciodată, cum nu le-a cunoscut nimeni până acum. Se ridică astfel întrebarea fascinantă ce este istorie reală şi ce este imaginaţie scriitoricească. Răspunde Andreea Răsuceanu: „ficţiunea nu face decât să copieze, fără s-o ştie, realitatea cu mult mai spectaculoasă” .

Andrei Bodiu:

"Studiul Andreei Răsuceanu este unul complex, interdisciplinar, cu deschideri culturale diverse. El este un studiu cultural care înglobează elemente de istorie şi istorie a mentalităţilor, de sociologie, de arhitectură şi urbanism, şi în acelaşi timp un studiu literar, aplicat operei marelui scriitor Mircea Eliade. (...)
Una dintre marile calităţi ale acestei teze este că Andreea Răsuceanu ştie, în cele mai bune pagini ale ei, să povestească într-un mod care face ca orice document, oricât de arid, să trezească interesul celui care citeşte. Lumea Bucureştilor de odinioară capătă viaţă prin calitatea scriiturii.(...)
Autoarea scrie pasionat şi incitant, prinsă de febra temei. În Andreea Răsuceanu se regăsesc un cercetător atent şi avizat, un om sensibil şi, de ce nu?, un viitor prozator cucerit de temele istorice. "

Ştefan Afloroaei:

"Lucrarea este scrisă într-o manieră vie, cu dezinvoltură şi stil, cu multe intuiţii valoroase. Andreea Răsuceanu dovedeşte indiscutabil o reală dispoziţie exegetică şi analitică, atât ca interpret al unor scrieri literare, cât şi ca analist al unor documente vechi sau al unor teorii actuale. Este atentă la textele lui Eliade şi ale interpreţilor săi, ajungând uneori la observaţii cât se poate de subtile, pe care le enunţă într-un mod personal."

Alin Ciupală:

“Din punct de vedere al surselor, doctoranda a întreprins atente cercetări de arhivă şi a reuşit să identifice acele fonduri care i-au furnizat cu generozitate informaţiile. Documentarea s-a dovedit a fi marcată de acribia specialistului (...)
Din punct de vedere metodologic, analiza critică a izvoarelor a fost completată priun aplicarea unor concepte receptate din domeniul teoriei literaturii şi prin scurte şi dense referirir la istoria arhitecturii.”

Pe bloguri, prin reviste, la radio

La Timpul prezent, pe 27 ianuarie, cu Elena Vladareanu:
http://timpulprezent.radiocultura.ro/?p=791

Doua emisiuni la Radio cultural, la Bucurestiul in pagini si imagini sonore, despre Cele două Mântulese:
http://cultural.srr.ro/emisiuni/bucuresti/audio/audio2009.html


"In nuvelele lui Mircea Eliade, strada Mântuleasa e un loc plin de mistere şi promisiuni. Nu se poate să nu devii curios să te plimbi pe-acolo, măcar o dată. Din păcate, n-o să mai vezi mare lucru acum. Andreea Răsuceanu a vrut să remedieze situaţia şi a scris o monografie a locului, de pe la 1700. Cu ocazia asta, cunoaştem mai multe personaje şi poveşti decât în nuvelele lui Eliade!"
(Luisa Neag în Unica, ianuarie 2009)

"Deși am avut ore sâmbătă și febră, frisoane, nervi, etc., am reușit să ajung la draga de Andreea, pe care o felicit pentru efortul supraomenesc (o spun cu ochii injectați și mintea solicitată la maximum, în mijlocul lecturii, fără a considera că exagerez câtuși de puțin) depus în activitatea de cercetare, efort pe care nu cred că-l voi egala în propria activitate, dar și pentru trăirile pe care mi le smulge cartea, mărturii ale geniului fermecat de frumos, ale profesorului care mi-a inspirat dragostea pentru toate, care m-a învățat cum se trăiește romantic, în lumina caldă, în miros de covrigi și toamnă pe strada Plantelor. Am admirat-o dintr-un colț, cum privește prea modestă la oamenii din jurul ei, cum a putut să crească în doar câțiva ani, speriată puțin că dacă aș fi cunoscut-o mai târziu, probabil n-aș fi avut privilegiul de a-i fi alături și de a învăța atâtea, și sper să mă ridic și eu la înălțimea așteptărilor ei, căci ea le-a depășit pe ale mele, căci datorită ei continui să am încredere în oameni.

Dacă sunteți iubitori ai Bucureștiului, citiți cartea Andreei Răsuceanu, citiți Cele două Mântulese, este o carte de suflet pentru mine!"
(Alexandra Perju, sensibilitati.blogspot.com)

Pe blogul miculftiriadi.wordpress.com, o inregistrare din timpul Turneului organizat de revista Observator cultural prin licee:

http://miculftiriadi.wordpress.com/2009/12/30/andreea-rasuceanu-in-turneul-de-lectura-al-observatorului-cultural/

Un pasaj din carte, despre Biserica Mântuleasa, pe www.monumenteromania.ro:

http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Biserica%20Sfintii%20Arhangheli%20Mihail%20si%20Gavril%20Mantuleasa%20/1475